Aici vom pune documente cu variate religii din lume.Incep eu cu shamanismul.Astept sa puneti si voi.




Shintoismul - religie straveche japoneza






Religia in Japonia este altfel inteleasa decat in alte zone ale globului, cel putin altfel decat in tarile crestine. Aici convietuiesc intr-o ciudata interconexiune trei mari categorii de religii:
• Shintoismul - religia autohtona nipona;
• Budismul - religie de origine indiana care si-a facut intrarea in Japonia sub forma influentelor chineze;
• Crestinismul - un reprezentant minor, dar totusi prezent in Japonia.

Cu toate aceste, daca intrebi un japonez oarecare care este religia sa, exista o probabilitate mare ca acesta sa iti raspunda ca nu are nici o religie.

Shintoismul.
Deoarece ii lipsesc anumite caracteristici considerate de cercetatori necesare unei religii, inca mai exista indoieli daca sa fie sau nu considerata ca atare. In principiu, Shintou este numele dat credinteler indigene ale japonezilor, ritualurilor inchinate spiritelor native, practicilor zilnice si modului traditional de gandire.

Cu toate ca japonezii nu sunt cu constiozitate shintoisti, multe din obiceiurile specifice sunt inca practicate, din care am putea enumara doar cateva, considerate de referinta: vizitarea unui altar (shrine) in timpul sarbatorilor de Anul Nou, participarea la festivale, rugaciunile adresate zeitatilor shintoiste pentru succes la examenele scolare, binucuvantarea copiilor de catre zeitati in cadrul sarbatorii Shichi-go-san (7-5-3) si multe altele. Trebuie precizat de întocmai ca majoritatea nuntilor sunt celebrate sub tutela acestei religii. In general, japonezii apeleaza la aceasta credinta pentru succese resurse sau reusita in viata, iar la religia budista pentru fericire in viata de apoi.
La inceputurile istoriei, fiecare clan (uji) avea o zeitate guvernanta, iar multitudinea acestor zeitati este referita sub numele de yaoyoroz no kami (in trad. 8 milioane de zeitati). Rugaciunile spre acesti zei, care de cele mai numeroase ori erau personificari ale naturii, erau inchinate direct acestora, adeptii acestei religii neobosindu-se sa construiasca altare pana in jurul secolelor III si IV e.n. De abia in secolul 4, cand Japonia a fost unificata sub conducerea clanului Yamato (vezi perioda Kofun), religia shintou a inceput sa-si formeze o structura ierarhica cu zei Yamato si imparatul - marele preot in frunte, iar celelalte zeitati locale in continuarea ierarhiei. Primele istorii japoneze se reprezintă ca eforturi de a legitimiza linia de sange a imparatului ca apartinand zeilor, amestecand mituri si legende despre zeitatile clanurilor cu mitologia Yamato. Nu s-a compus nici o doctrina shintou in adevaratul sens al cuvantului pana la mijlocul perioadei Heian, cand s-a stipulat ideea ca zeii shintou erau manifestari ale zeitatilor budiste, legand astfel credintele indigene de invataturile budiste.

In timpul perioadei medievale si inceputul perioadei moderne au aparut cateva secte care propavaduiau un Shintou pur si independent. Dintre acestea, cele mai de seama sunt Ise, Yosida si Fukkon Shintou. Dupa restaurarea Meiji, guvernul a facut un efort in sustinerea acestei religii, cu scopul de a mari forța politica a imparatului. Altarele locale si festivalele au fost readuse la viata pentru a intra in linie cu doctrina nationala. Toate acestea au disparut repede dupa cel de-al doilea razboi mondial, cand statul si religia au realizat doua lucruri distincte, iar shintoismul a transformat doar o alta religie printre multe altele.

Astazi exista mai mult de 500 de secte shintoiste, care reclama un numar de 7.15 milioane de adepti. Practicile shintoiste sunt in stransa legatura cu practicile religioase locale si familiale. Venerarea zeitatilor recoltei, a pomilor, a animalelor si a tuturor lucrurilor apropiate de casa, ramane totusi o parte integranta a obiceiurilor locale de astazi. (mai multe despre religiile in Japonia puteti citi aici)
_________________
Kurama-un trandafir intre trandafiri.